Gard viu cu frunzis auriu

 

DENUMIRE STIINTIFICA: Euonymus japonicus aureus

DENUMIRE POPULARA: Gard viu cu frunzis auriu

FAMILIE: Celastraceae

ORIGINE: Japonia, China, Estul Asiei

DESCRIERE PLANTA

Planta perena cu crestere arbustiva medie, cu port drept, dezvolta ramuri suple dar viguroase, imbracate cu frunze lucioase, de 4-7 cm lungime, de forma lanceolata si aspect pielos. Euonymus Aureus se distinge fata de varietatea comuna de Euonymys japonicus, prin combinatia de culori intense verde cu galben-auriu a frunzelor.

Conditii de ingrijire/cultivare: Intrucat nu este pretentios la conditiile de mediu din tara noastra, a fost aclimatizat cu succes si il putem admira in multe parcuri sau gradini, fie ca tufe individuale, fie sub forma de gard viu.

Iubeste lumina, care il ajuta sa dezvolte un frunzis foarte frumos, cu culori intense si un galben pronuntat dar se acomodeaza usor si la locatii semiumbrite. Cantitatea de lumina primita influenteaza pozitiv variegatia frunzelor.

Desi rezista atat la arsita cat si la iernile geroase din tara noastra, creste cel mai bine la temperaturi moderate, cuprinse intre 10 si 26 grade Celsius. In zonele cu ierni blande isi pastreaza frunzisul decorativ chiar si in acest anotimp, dar sub limita de minus 15 grade, radacinile risca sa inghete.

Are nevoie de multa apa doar in perioada caniculara, cand o udare la 2-3 zile este necesara pentru mentinerea frumoasa a frunzisului. In restul anului, se va uda saptamanal, exceptie facand iarna cand udarile trebuie reduse foarte mult.

Umiditatea atmosferica este un atu in obtinerea unui frunzis bogat si sanatos, dar Euonymus japonicus se adapteaza cu usurinta si locatiilor cu aer uscat. Va trebui totusi, ca pe perioada verii sa-l stropiti din cand in cand cu apa, pentru a-l feri de atacul paianjenilor rosii.

Nu ridica pretentii in privinta substratului de cultivare, asa ca il puteti planta aproape oriunde in gradina dumneavoastra. Veti fi totusi atenti ca solul sa nu musteasca de apa, pentru a nu-i putrezi radacinile.

Dupa cum nu este pretentios cu substratul in care este cultivat, la fel nu va emite cerinte nici in privinta fertilizarii. In cazuri rare, la exemplarele cultivate in ghivece, se accepta folosirea unor ingrasaminte pentru plante verzi si doar in concentratii slabe, aplicate la interval de cca 3 saptamani.

Inflorirea se produce arareori la plantele cultivate in ghivece, si este nesemnificativa. Florile de culoare alba, sunt mici, au forma stelata si apar la inceputul verii.

Inmultirea se produce cel mai adesea prin separarea tufelor si a puietilor aparuti la radacina. Se mai poate inmulti si prin butasirea lastarilor terminali. Lastarii astfel prelevati se vor planta pe substrat de turba cu adaos de nisip, in conditii controlate de caldura si umiditate. Puietii vor fi transplantati in gradina numai dupa ce formeaza radacini viguroase.

Trucuri si sfaturi speciale: Daca doriti sa-l mentineti sub forma de gard viu, va trebui sa-l tundeti, in fiecare primavara, la nivelul dorit, intrucat, daca este lasat sa creasca necontrolat, Euonymus japonicus Aureus poate ajunge pana la 2-3 m inaltime.

Specii si varietati: E. fortunei, E. alatus, E. atropurpureus.

Bulgare de zapada

DENUMIRE STIINTIFICA: Viburnum opulus

DENUMIRE POPULARA: Bulgare de zapada, Calin

FAMILIA: Caprifoliaceelor

ORIGINE: Calinul este un arbust indigen (traieste in tara noastra).

DESCRIERE PLANTA

Calinul este un arbust a carui inaltime maxima este de 3 m, cu un diametru al coroanei de 2,5 m.
Este o specie rezistenta la ger si iubeste locurile cu semiumbra, dar suporta si locurile insorite.

Infloreste in lunaile  aprilie-mai (zonele din sud) si in mai-iunie (in zonele din centrul  si nordul tarii).

Calinul suporta tunderea usoara si se planteaza atat ca exemplare solitare, cat si in grupuri, in componenta masivelor forestiere (mici paduri).

Frunzele au mai multi lobi, maximum cinci. 

Florile sunt albe (iar la sfarsitul perioadei de  inflorire  vireaza usor spre roz) – asemanatoare cu cele de hortensie. Infloreste la sfarsitul primaverii / inceputul verii.

Fructele, dispuse in ciorchini, au culoarea rosie si sunt pline de suc, nefiind comestibile.

Inmultire
- prin marcotaj (se efectueaza un musuroi peste ramurile crescute la baza plantei), noile plante  inradacinate se desprind de  tufa, dupa doi ani de la marcotare (toamna tarziu sau primavara devreme);
- prin butasi: recoltati in decembrie (pastrati in nisip umed in beci la  6°C) si plantati in martie in rasadnite (eventual tratati cu stimulator de inradacinare “Radistim” inainte de plantare).

Proprietati ornamentale 
Specie decorativa prin flori, varietatea Bulgare de zapada are flori sterile (nu face fructe). 
Decorativa prin fructe este doar Calinul, fructele sunt sub forma de ciorchini rosii – penduli si care  rezista si iarna pe planta.

Daunatori 

Principalul daunator este reprezentat de afide, care se combat cu insecticide ca Dantop, Mospilan, Actara, Confidor Energy.

Gutui japonez

DENUMIRE STIINTIFICA: Chaenomeles japonica

DENUMIRE POPULARA: Gutui japonez

FAMILIE: Rosaceae

DESCRIERE PLANTA

Tip de planta: arbust tufos, cu ramuri spinoase.  

Dimensiuni: atinge inaltimea de 1-1,5 m. 
Frunzele: verde-inchis, lucioase, pieloase, forma: ovate, crenat-serate. 
Florile: foarte decorative, divers colorate (albe, roz, rosii, crem), pe tipul 5, infloreste primavara devreme (martie-aprilie).  

Fructele: fruct fals, poama, de forma globuloasa si consistenta tare.  

Inmultire: seminte, marcotaj, despartirea tufei, altoire. 

Seminte: toamna sau primavara, cu seminte stratificate in timpul iernii. 

Marcotaj: musuroirea puilor din jurul plantei mama, urmata de separare toamna, dupa inradacinare. Despartirea tufei: se realizeaza primavara, prin separarea puilor care au radacini formate  

Altoirea: in ochi dormind, in luna august, pe puietii de gutui obisnuit  

Conditii de cultivare

Solul: desi se poate cultiva in orice tip de sol, prefera substratul cu pH usor acid (corectat prin adaugarea turbei sau acelor de conifere).

Expunerea: soare sau umbra partiala, dar pentru a inflori frumos are nevoie de soare cateva ore/zi.

Temperatura: rezistent la inghet.

Umiditatea/apa: rezistent la seceta.

Sfaturi de ingrijire: necesita taierea severa dupa inflorire, pentru ca florile apar pe ramurile tinere formate vara.

Boli si daunatori: paduchele de San Jose il poate ataca, mai ales cand este cultivat in apropierea pomilor fructiferi. 

Specii si varietati: Chaenomeles japonica, Chaenomeles speciosa, Chaenomeles superba.

Metode de inmultire - Marcotajul

Marcotajul, la fel ca si butasirea, este o metoda de inmultire prin care dintr-o planta mama se obtin plante identice cu aceasta.

Spre deosebire insa de butasire, care presupune mai intai detasarea unor fragmente si apoi inradacinarea lor fie in apa, fie direct in sol, in cazul marcotajului detasarea fragmentelor are loc de abia dupa inradacinare. Deoarece inradacinarea are loc in timp ce tulpina se afla atasata de planta mama, beneficiind astfel de substantele ei nutritive, fenomenul se produce mult mai rapid ca in cazul unui butas. Dupa doar 6 saptamani, planta poate fi taiata si plantata seprat.

Tipuri de marcotaje:

Marcotajul terestru presupune intinderea tulpinii pe pamnant si ingroparea unei regiuni de 10 - 20 cm, regiune in care tulpina va forma radacini si lastari. dupa 6 saptamani, tulpina este sectinata la 30 cm de locul unde au aparut lastarii, si astfel se obtine o noua planta.

Marcotajul prin musuroire se face in cazul plantelor cu tulpini pitice. Prin musuruire la baza tulpinii se obtin lastari inradacinati care apoi pot fi detasati cu usurinta si plantati.

Marcotajul aerian se face la plantele cu tulpini inalte care nu pot fi coborate pe pamant. In acest caz, in zona tulpinii unde se doreste aparitia unui lastar inradacinat se fixeaza o cantitate de pamant umezit, cu ajutorul unei folii transparente din plastic, strans fixata la ambele capete. pentru a stimula aparitia de radacini si lastari, de regula in regiunea respectiva se face o incizie si, eventual, se trateaza cu fitihormoni (radistim).


Marcotaj aerian la o tufa de gutui japonez

• Se aleg ramuri cu diametrul de cca. 3 cm.
• Cu un cutit bine ascutit si dezinfectat se face o incizie circulara de aproximativ 2 cm a scoartei.
• Cu ajutorul unui cleste se face un inel din sarma de cupru pozitionat la jumatatea inciziei  si care are rolul de a opri refacerea scoartei indepartate.
• Pentru a stimula aparitia de radacini zona respectiva se trateaza cu fitihormoni (radistim).
• Portiunea sectionata se acopera cu un manson de plastic in care se pune un substrat umed bine drenat. Culoarea mansonului este de preferat sa fie inchisa pentru a evita uscarea substratului.
• Pentru a uda pamantul din manson se poate folosi o siringa.
• Dupa mai multe luni, cand apar noile radacini la nivelul portiunii sectionate, se detaseaza ramura de sub manson obtinandu-se noua planta.