Rodie

DENUMIRE STIINTIFICA: Punica granatum 

DENUMIRE POPULARA: Rodie

FAMILIE: Lythraceae 

ORIGINE: Iran (vechea Persie), foarte raspandita in regiunile mediteraneene, India Orientala, regiunile nordice ale Africii, America de Nord (California si Arizona). 

DESCRIERE PLANTA 
Rodia este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, cultivarea ei datand din anii 1000 i.e.n. Este un arbust foarte ramificat cu aspect de tufa care poate atinge o inaltime de peste 2,5m in tarile de origine si regiunile mediteraneene. In conditiile tarii noastre ajunge la inaltimea de 2m daca este plantata in gradina (in S-SV-ul tarii si cu protejare iarna mai ales in primii ani) in ghiveci inaltimea atinsa este in jur de 0,6 m.
Frunzele plantei sunt lanceolate, mici, dimensiunea lor fiind de 3-5 cm imbracand frumos ramurile. Verdele frunzelor este intens, crud.
Florile apar inca din anul 2 de viata au un aspect extrem de delicat si diafan. Asemanatoare unor clopotei rosii-portocalii, florile de rodie apar in varfurile tinere ale plantei dand senzatia unui bradut impodobit. Petalele sunt usor gofrate.
Fructele au o forma speciala, rotunda spre hexagonala terminate cu o mica codita stelata. Dimensiunea lor variind in functie de marimea plantei si conditiile in care este crescuta. In conditii de apartament fructele au dimensiunea de circa 4 cm diametru, in mediul natural, pot atinge 9-12 cm. Coaja fructelor este groasa usor lemnificata si adaposteste pulpa de culoare rosu singeriu transparenta, in care sunt imbracate semintele, separate intre ele prin membrane. Gustul este dulce-acrisor usor astringent. rodia fructifica din anul 2-3 de viata.
Rodia este un arbust elegant din toate punctele de vedere, al plantei in sine, al florilor delicate si diafane si nu in ultimul rand al fructelor. 

Perioada de inflorire: vara (mai-august). 

Ingrijire
Sol: Rodia prefera un sol neutru, bine drenat, dar suporta si solurile acide, nu este pretentioasa in privinta solului.
Lumina si amplasament: Iubeste lumina si soarele.
Temperatura: Minima nu mai mica de 3-4°C, pentru plantele din ghiveci, afara pot rezista si pana la -15 grade Celsius pentru o perioada scurta de timp.
Udarea: Vara se uda destul de bine mai ales in verile foarte calde daca este plantata in ghiveci avand grija ca apa sa se scurga, sa nu balteasca. Apa prea multa poate produce imbolnavirea radacinilor, deci si a plantei. Toamna udarile se vor reduce pentru planta din ghiveci, indicat fiind sa o tinem in repaus 2-3 luni. In aceasta perioada de repaus planta isi pierde frunzele in totalitate.
Ingrasamant: Nu este nevoie daca pamantul este nutritiv.
Daunatori: .Este o planta destul de rezistenta la daunatori, dar poate fi atacata de musculita alba.
Inmultire: Prin seminte si butasi semilemnificati mai mult spre erbacei. Butasii de 8-10 cm se vor planta in amestec de pamant si nisip la o temperatura de 22 grade Celsius.
Transplantare: Daca planta este cultivata in ghiveci va recomand sa schimbati pamantul in fiecare primavara pentru o hranire corespunzatoare si pentru a nu folosi ingrasaminte. Ramificarea frumoasa si inflorirea mai bogata o puteti realiza prin tunderea ramurilor in luna februarie inainte ca planta se reintre in vegetatie. Florile apar in varfurile ramurilor tinere. Se vor indeparta si ramurile uscate. 

Sugestii: Daca iubiti plantele sub forma de bonsai rodia este una dintre cele care se preteaza pentru acest gen de cultivare. 

Observatii: Pe langa aspectul ornamental deosebit, rodia este foarte apreciata pentru fructele sale foarte bogate in vitamina C si alte substante benefice sanatatii, vitamina B, acid pantotenic, potasiu si antioxidanti . Fructele se consuma proaspete, sub forma de sucuri sau se folosesc in diverse preparate culinare. Semintele de rodie salbatica sunt folosite sub forma de condiment . 
Fructele se mai folosesc pentru obtinerea de vinuri, semintele fiind bogate in tanin.
Simbolurile fructului de rodie sunt multiple: este simbolul oficial al catorva orase din Turcia , în Israel fructul de rodie este considerat traditional si folosit în cadrul ceremoniilor, in Armenia, simbolizeaza casatoria, fertilitatea si abundenta.
Pentru poporul grec rodia are un rol important in simbolistica, ea ocupa un loc de frunte în timpul ceremoniilor de casatorie sau al funeraliilor. Tot in Grecia o alta traditie este aceea ca o rodia sa fie sparta de pamânt cu ocazia casatoriei, a Anului Nou sau la cumpararea unei case noi. Musafirul aduce o rodie în dar, aceasta este plasata lânga iconostasul casei ca simbol al norocului, abundentei, si fertilitatii.
Mai este utilizata pentru vopsirea diverselor tesaturi din bumbac sau in.
Orasul spaniol antic Granada a primit numele de la acest fruct. 

Alte specii: Bala Mursal, Meles melli, Musket Red, Paper Shell, Punica protopunica, Spanish Ruby, Vellodu, Wanderful.

Ficus

DENUMIRE STIINTIFICA: Ficus

DENUMIRE POPULARA: Arborele de cauciuc

FAMILIE: Moraceae

DESCRIERE PLANTA

Cultivare si ingrijire

Cu exceptia formelor panasate de ficus elastica si ficus pandurata, care sunt mai delicate, ficusii sunt plante rustice, usor de cultivat.

Vara, plantele se mentin in locuri umbrite, se uda moderat, adaugand ingrasaminte minerale solubile, foarte diluate si se pulverizeaza apa pe frunze. Iarna, temperatura cea mai favorabila este intre 12-14 grade Celsius si 18-22 grade Celsius pentru formele cu frunze panasate. Se recomanda lumina maxima si reducerea udatului in perioada zilelor scurte, dar se mentine permanent umiditatea atmosferica.

Caderea frunzelor, care se manifesta adesea, se datoreaza excesului de umiditate in sezonul rece, dar si uscaciunii excesive. In cursul vegetatiei, trebuie evitate toate aceste neajunsuri. Caderea frunzelor este ireversibila la Ficus elastica si Ficus pandurata, dar este mai putin grava la Ficus benjamina si Ficus diversiflora.

Ficusii taratori - prefera expunerea in locuri semiunbrite in vara si o temperatura de 12-14 grade Celsius in timpul iernii.

Transplantarea plantelor se face la sfarsitul lunii aprilie, in ghivece mai mari, intr-un amestec din doua parti pamant bogat in humus, 1/2 turba si 1/2 nisip.

Reinnoirea (regenerarea) plantelor degarnisite la baza se poate face prin taierea tulpinii in aprilie-mai, deasupra celei de-a patra sau a cincea cicatrice lasata dupa caderea frunzelor, pornind de la sol. Noii lastari emisi sunt vigurosi si se dezvolta bine. Stimularea cresterii se realizeaza ptin aportul ingrasamintelor minerale.

Inmultire

Inmultirea se face prin marcotaj aerian si butasire. Se fac butasi de varf cu 2-4 frunze sau din fragmente de tulpina cu 1-2 frunze, care se tin in apa calda 10-15 minute, pentru oprirea latex-ului. Pentru reducerea suprafetei de evaporare, frunzele se ruleaza si se prind cu ata sau un inel de cauciuc. Butasii inradacineaza in circa 4-6 saptamani, fie in amestec de turba si nisip, fie in sticle cu apa.

Boli si daunatori

Bolile frecvent intalnite sunt:

- Patarea neagra - care se manifesta sub forma de pete neregulate, necrotice, pe marginea frunzelor.

- Patarea bruna - care apare pe ambele fete ale frunzelor, sub forma de pete circulare sau neregulate, bine delimitate.

- Innegrirea, uscarea si caderea frunzelor - boala fiziologica datorata excesului de umiditate din amestecul de pamant, curentilor de aer, temperaturii scazute asociata cu lumina redusa, pe timpul iernii.

Daunatorii care ataca des plantele de ficus sunt:

- paduchele lanos - adultii sug seva frunzelor si provoaca o ofilire rapida;

- paduchele testos - care se fixeaza de-a lungul nervurilor frunzelor si pe tulpina;

- paianjenul rosu - inteapa frunzelesi acestea capata o nuanta cenusie si apoi cad.

Combaterea se face prin tamponarea cu solutii de sapun, ruperea si distrugerea frunzelor atacate, stropiri cu insecticide.

Specii si varietati

Ficus elastica este cea mai cunoscuta specie, foarte utilizata ca planta de interior. Poate avea o singura tulpina, dreapta, cu frunze mari, foarte rotunjite, de 30 cm lungime, pieloase (coriacee), verzi-lucioase la suprafata si roscate pe partea inferioara. Lastarii terminali sunt infasurati intr-o bractee cu tenta roz, care la inceput imbraca frunza noua si care cade la scurt timp dupa ce aceasta s-a desfacut complet. Ficus elastica este o planta viguroasa capabila sa atinga dimensiuni mari.

Exista mai multe varietati:

- F. elastica decora - frunze mari, late;

- F. elastica rubra - frunze mari, rosiatice;

- F. elastica schrijverieana - frunze marmorate;

- F. elastica tricolor - frunze delicate, panasate cu alb sau galben.

Ficus benjamina (ficusul plangator) este foarte diferit de alti ficusi, pentru ca tulpina sa poarta numeroase ramificatii secundare, laterale, cu frunze mici, ovale, cu varfuri ascutite, de aproximativ 10 cm lungime si 4-5 cm latime. Aceste frunze, usor ondulate si atarnatoare, au culori verde-luminos pana la verde-galbui. Iarna, frunzele cad adeseori, pentru ca in primavara sa creasca din nou. Acest ficus creste foarte rapid si poate atinge dimensiuni mari.

Ficus diversiflora are o forma de arbust, dar se dezvolta mai lent. Frunzele sunt mici, ovoide, verde-fonce; acest tip de ficus iese in evidenta prin numeroasele fructe rotunde, de culoare galbena, apoi rosie, prinse de petioli lungi si care persista mult in timp.

Ficus pandurata (Ficus lyata) are frunze in forma de vioara, cu un desen original; baza lor este ingusta si se largeste catre extremitati, atingand 30-35 cm lungime.

Ficus pumila (Ficus stipulata var. reprens) este total diferit fata de celelalte specii. Are frunze foarte mici, in forma de inima, care nu depasesc 2-3 cm lungime/1 cm latime; sunt extrem de numeroase, ascunzand practic ramurile. Ficus pumila prezinta un port grimpant analog cu cel de iedera si se agata de suporti prin radacinile adventive.

Ficus radicans, alta specie cataratoare, are cu frunze mai mari, in forma de lance, de 7-8 cm lungime. Prezinta o varietate panasata cu alb-crem.

Ficus pumila si Ficus radicans pot fi utilizate pentru impodobirea suportilor verticali.